De ce consiliere în carieră?
”Trebuie să știi, întâi, spre care port te îndrepți, ca să poți să prinzi vântul prielnic” (Seneca)
Am întâlnit multe persoane, oarecum, nelămurite în ce privește necesitatea sau avantajele unui proces de consiliere în carieră. Odată, un adolescent mi-a spus: „Pot face orice doresc cu viața mea, așa că nu am nevoie să-mi spună nimeni ce să fac, nici cu cariera”. Într-adevăr, avea dreptate, căci suntem liberi să facem ceea ce ne dorim, în ce privește domeniul profesional. Dar, oare, știm, întotdeauna, ce anume ni s-ar potrivi cel mai bine, pentru a avea succesul pe care ni-l dorim?
Consilierea în carieră este procesul prin care persoana consiliată este sprijinită, de către o persoană specializată, să cunoască în ce domenii profesionale ar fi cel mai potrivit să lucreze, fiind încurajată să aleagă conștient viitorul domeniu profesional, însă dispunând de cât mai multe informații pertinente în a face alegerea cea mai potrivită. Desigur, oricine poate alege să studieze și ulterior să lucreze în orice domeniu dorește, iar dacă motivația sa este însoțită de conștiinciozitate, perseverență și muncă susținută, poate avea succesul dorit în profesia aleasă. Și atunci, ar apărea întrebarea „de ce o persoană ar avea, totuși, nevoie de consiliere în carieră”? Am convingerea că alegerea mai puțin inspirată a unui parcurs profesional, într-un domeniu care necesită existența unor abilități și/sau competențe pe care persoana le are, într-o mai mică măsură, presupune eforturi ulterioare mari de învățare și de muncă în domeniul ales și chiar apariția unor rezultate negative, precum: nemulțumiri, frustrări, stres profesional, insatisfacții profesionale, rezultate slabe sau chiar greșeli în activitatea respectivă, conflicte cu cei din jur, demisii, concedieri urmate de reconversii profesionale, scăderea încrederii în sine, în ceilalți și în viitor, stimă de sine redusă etc. Din păcate, rezultatele negative enumerate mai sus pot duce la stări de tristețe, neîncredere în sine și/sau în viitorul său profesional, retragere socială etc. Mai mult decât atât, uneori, aceste rezultate profesionale negative pot deveni factori predispozanți și/sau declanșatori ai unor episoade de depresie și/sau de anxietate (anxietate generalizată, fobii specifice, tulburări obsesiv compulsive etc.) nedorite.
Conform multor cercetări, între viața profesională și cea personală există o legătură de interdependență, în sensul că nemulțumirile apărute în viața profesională au ca efecte, din păcate, apariția de tensiuni și/sau conflicte în viața de familie sau în relațiile de prietenie și invers. Uneori, persoana folosește o serie de mecanisme de apărare (inconștiente) ale psihicului, precum: negarea, evitarea, raționalizarea, compensarea etc., pentru a stopa manifestarea unor stări emoționale negative, atât în comportamentele sale profesionale cât și în cele din viața sa personală, dar, tot cu prețul unor dezechilibre în alte domenii. Spre exemplu, o persoană care are nemulțumiri în sfera profesională evită să manifeste aceste nemulțumiri la serviciu și poate alege să le dea curs acasă, putând provoca disensiuni cu membrii familiei sale. Astfel, persoana se detensionează, diminuând sau eliminând stresul profesional și starea de nemulțumire resimțite, dar, cu prețul neînțelegerilor, sau chiar apariției conflictelor cu cei dragi.
Cu excepția celor care au înclinații evidente în anumite domenii (lingvistic, pictură, muzică, dans, sport, IT, medicină etc.), recunoscute de ei, părinți, profesori etc., unele fiind confirmate de rezultatele la concursuri în acele domenii, mulți adolescenți nu sunt prea lămuriți ce domenii li s-ar potrivi foarte bine. Ei pot fi influențați, cu cele mai bune intenții, în a alege să studieze și să lucreze în diverse domenii, de: părinți, frați/surori mai mari, colegi, prieteni, rude, sau chiar de: mass media, de moda reprezentată de o anumită profesie, de condițiile socio-economice existente în perioada respectivă etc. Însă, este posibil ca domeniile alese să li se potrivească mai puțin, sau chiar deloc. Ulterior, după finalizarea cursurilor în domeniile respective, mulți aleg să nu practice în acele domenii, sau dacă, totuși, aleg să o facă, satisfacțiile profesionale se vor lăsa mult așteptate sau, poate, nu vor apărea. Din păcate, am întâlnit mulți adolescenți care au ales să studieze medicina, dreptul, sau ingineria, la sugestia altor persoane, realizând, pe parcurs, sau la finalul studiilor, că nu li se potrivește, aproape deloc, domeniul ales. Apoi, au decis să urmeze alte căi profesionale, luând-o de la zero în noile domenii și având sentimentul că au făcut „degeaba” studiile de specialitate în domeniile alese inițial… Acest lucru are implicații majore asupra încrederii în propria persoană și a stimei de sine. Am întâlnit persoane care, după ce au lucrat mulți ani într-un domeniu, fără să aibă vreo satisfacție profesională, și-au descoperit adevărata lor vocație și au lucrat, cu multă plăcere, în domeniile descoperite, abia, la maturitate, exprimându-și regretul că nu au urmat, de la început, profesia în domeniul descoperit ulterior…
Pe de altă parte, unii tineri nu sunt convinși că domeniul pe care sunt pe punctul de a-l alege, sau tocmai l-au ales deja, li se potrivește. O serie de întrebări pe care tinerii ce au ales, deja, pot să și le adreseze ar fi următoarele: „Merg cu plăcere la lucru în fiecare zi”?; „Îmi place atmosfera de la lucru”?; „Îmi place să relaționez cu colegii de la serviciu”?; „Îmi plac și îmi aduc mulțumire activitățile pe care la fac la serviciu?”… Răspunsurile sincere la aceste întrebări îi pot ghida către aprofundarea eforturilor în domeniile alese sau către schimbarea acestora, cu toate dezavantajele ce decurg de aici. Consider că o decizie de schimbare a domeniului nu ar fi o tragedie, cu atât mai mult, cu cât ar fi luată imediat ce ne dăm seama că nu ni se potrivește , gândindu-ne că experiența de până atunci nu ar fi pierdută, căci din orice lucru sau experiență învățăm câte ceva. „Mai bine mai devreme, decât mai tarziu”…
Ar mai fi de dorit ca în analiza compatibilității persoanei cu domeniul ales, să luăm în considerare și că fiecare activitate presupune și cateva aspecte care nu sunt întotdeauna plăcute, precum: verificarea unor calcule, operații, specificații tehnice, diverse raportări etc. Însă, un aspect esențial este acela că există niveluri de compatibilitate între trăsăturile de personalitate ale indivizilor și cerințele specifice diferitelor profesii, lucru susținut de unele teorii ale carierei și relevat de rezultate din cercetările efectuate în acest domeniu. Astfel, efortul susținut în muncă, performanțele, satisfacția profesională, stabilitatea de la locul de muncă ar putea fi influențate, în mare măsură, de această compatibilitate, identificabilă, în demersul unui proces de consiliere în carieră.
Un alt factor ce poate influența deciziile de carieră, dat fiind și gradul de maturizare specific vârstei adolescenței și/sau tinereții, este reprezentat de prima oportunitate sau șansă profesională. Din diverse rațiuni (financiare sau de lipsă de oportunități în contextul socioeconomic dificil actual), tinerii se grăbesc să accepte prima șansă profesională ivită, care îi poate duce într-o direcție mai mult sau mai puțin potrivită lor. În ultimul caz, după câteva luni sau câțiva ani de exercitare a acelei profesii, pot să conștientizeze că, totuși, nu le place și/sau nu li se potrivește acea cale profesională, dar să nu aibă suficientă încredere și curaj să încerce o alta. Cu atât mai mult, cu cât schimbarea respectivă ar presupune o perioadă de timp nesigură, fără câștigul unor venituri, în contextul în care persoanele respective pot avea anumite obligații financiare (credite de restituit, familii și/sau copii care să depindă de veniturile lor etc.). Și unii tineri rămân, cumva, captivi, o perioadă de timp, în profesia aleasă în urma acestei prime oportunități.
Teama de schimbare, de nou (“răul necunoscut versus răul cunoscut”), de cele mai multe ori, creează anxietate. La bază, se află nevoia umană de siguranță, de predictibilitate și stabilitate, ceea ce presupune aversiune față de tot ce nu este predictibil, cunoscut și înțeles prea bine. Dată fiind prezența acestei temeri, deciziile de carieră pot să stagneze sau să rămănă neschimbate.
Consilierea în carieră presupune: o bună autocunoaștere a trăsăturilor de personalitate, a aptitudinilor, abilităților, competențelor, motivațiilor, intereselor, valorilor, percepțiilor sau credințelor legate de profesie și a mecanismelor de adaptare a persoanei la mediul social, legate de traseul său profesional.
Personalitatea influențează, mult, deciziile de carieră, în sensul că unele trăsături de personalitate sunt necesare în anumite domenii de activitate, în timp ce alte trăsături sunt utile în, cu totul, alte domenii. Un exemplu ar fi acela că o persoană introvertă, metodică, organizată, analitică s-ar potrivi, foarte bine, în domenii ce presupun planificare, analize atente, calcule complexe și mai puțin într-un domeniu dinamic, în care apar uneori, schimbări imprevizibile ale strategiei de activitate, precum: vânzări, publicitate, relații cu publicul etc.
Autocunoașterea aptitudinilor se realizează prin intermediul autoobservării acestora, prin cunoașterea opiniilor profesorilor (în cazul elevilor și studenților), a colegilor de la serviciu și/sau a membrilor familiei și prin intermediul discuțiilor cu un psiholog specializat, în cursul cărora sunt aplicate și teste specifice. Aptitudinile exersate, dublate de acumularea de cunoștințe într-un anumit domeniu, conduc la formarea de abilități specifice domeniului respectiv care, prin muncă, se transformă în competențe în acel domeniu.
Autocunoașterea motivațiilor este, de asemenea, esențială, pentru că aceasta declanșează și menține comportamentele persoanei în direcția aleasă. Motivația ridicată sau scăzută se află în convingerile persoanei. O serie de convingeri dezadaptative ale unei persoane, precum: autodevalorizarea, devalorizarea celorlalți, supravalorizarea proprie sau a altora, tendințele de a cataloga lucrurile în alb sau negru, generalizarea, pesimismul, toleranța scăzută la frustrare etc. conduc la o motivație diminuată în activitate.
Alegerea unui domeniu de care persoana este atrasă/pasionată poate transforma munca propriu-zisă în acel factor care îi aduce persoanei o stare specială, numită de către psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, starea de flux. Această stare este simțită de o persoană atunci când face ceva provocator într-un domeniu care o atrage și pe care îl stăpânește bine, în care se concentrează, foarte mult, pe activitatea pe care o face, fiind atât de productivă, că nu mai simte nevoia de a dormi sau mânca, sau trecerea timpului. Fiind în această stare, rezultatul urmărit și obținut este însăși starea sa de fericire resimțită că face ceea ce-i place, ceea ce o motivează, în mod intrinsec, să continue astfel, zi de zi.
În cadrul procesului de consiliere în carieră, reunind toate aspectele enumerate mai sus, împreună cu un psiholog specializat, se pot construi strategii specifice fiecărei persoane, de căutare a domeniului profesional și de adaptare la rolurile sale sociale (precum: student, profesionist într-un domeniu, partener de cuplu, soț, părinte etc.) și de echilibrare a rolurilor profesionale cu cele personale, premisă a stării psihologice de bine.
Succesul procesului de consiliere în carieră este cuantificabil, nu atât în discuțiile și căutările din timpul ședințelor de consiliere, ci în ceea ce persoana care apelează la serviciile de consiliere experimentează, în realitate, din punct de vedere profesional, doar după încheierea procesului de consiliere.
Bibliografie:
Csikszentmihalyi, M. (1990). Flow: The Psychology of Optimal Experience Harper Perennial.
Hecht, J.M.(2007). The Happiness Myth, HarperOne Press, New York
Sursă imagine: pixabay.com
Cristina Mandreș
Psiholog
Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.