De ce dezvoltare personală?
”Important este să nu te oprești niciodată din a-ți pune întrebări” (Albert Einstein)
Suntem, deseori, încurajați de cei dragi, să pornim pe un drum nou ales, oricât de greu, lung sau anevoios ni s-ar părea. Avem nevoie de o doză de curaj și motivație, pentru a ne mobiliza să luăm startul, dar și de răbdare, căci orice drum începe cu primul pas, nu? Așa este, în majoritatea situațiilor, inclusiv în ceea ce privește drumul dezvoltării noastre personale…
Dezvoltarea personală a devenit un concept modern, des întâlnit în materialele scrise ce apar în reviste, în cărți, pe internet, dar și în discuțiile colegiale și prietenești. Este un proces prin care persoana depune o serie de “eforturi pentru a deveni ea însăși”, așa cum era de părere psihologul Carl Rogers, fiind motivată de satisfacerea nevoii de autodepășire sau autoactualizare, adică aceea de a-și cunoaște și atinge propriul potențial. Se pune, în mod firesc, întrebarea “la ce ar fi utilă satisfacerea acestei nevoi de autoactualizare?”
Presupunând că nevoile de bază ale ființei umane, descrise, admirabil, de psihologul Abraham Maslow precum: cele fiziologice, de siguranță, de afiliere la un grup de colegi și/sau prieteni și cele de prestigiu, stimă și respect din partea celorlalți au fost satisfăcute, într-o bună măsură (subiectivă, de altfel), apare, fără să conștientizăm imediat și nevoia de autoactualizare care se cere, cumva, satisfăcută. Aceasta este legată de nevoia persoanei de a se dezvolta în diverse domenii, atât specifice celui profesional în care activează, cât și în altele de care persoana este atrasă, în care să-și manifeste și dezvolte cunoașterea, creativitatea, talentul și abilitățile.
Scopurile acestei dezvoltări personale pot fi: de a învăța cât mai mult, pentru realizarea independenței și autonomiei personale (atribute ale maturității), de a simți satisfacție și mulțumire și de a-și depăși propriul nivel de cunoaștere, educație și cultură.
Rezultatele ce apar sunt: o bună autocunoaștere, ce contribuie, în mare măsură, la alegeri inspirate și relații autentice, definirea motivațiilor personale potrivite, mobilizarea eficientă și dozarea eforturilor în direcțiile dorite, reușita în domeniile realist alese, îmbogățirea sinelui și evoluția sa, în ansamblu.
Acest proces al dezvoltării personale presupune timp, energie și implicare și deși este, într-o oarecare măsură, provocator, poate fi realizat, eficient, cu ajutorul unui psihoterapeut. Cum? Prin participarea la diverse programe de dezvoltare personală coordonate de un psihoterapeut. Apare, în mod firesc, întrebarea: “De ce persoana să fie asistată de un psihoterapeut? Pentru că subiectivitatea fiecărei persoane poate fi un obstacol în calea parcurgerii acestui proces de una singură, iar a fi ghidată de o persoană specializată în această direcție presupune aplicarea expertizei specifice necesare în cadrul procesului, obiectivitate și o economie semnificativă de timp și resurse.
Prin obiectivele personalizate abordate în cadrul fiecărei întâlniri (individuale sau de grup) și prin relaționarea specifică cu psihoterapeutul, apar contexte care facilitează și grăbesc actul conștientizării anumitor trăsături de personalitate, atitudini și tipare comportamentale, lucru de un real folos în viața noastră, ca ființe sociale. Ulterior, aspectele conștientizate sunt interpretate, în manieră profesionistă, de psihoterapeut, ceea ce este esențial în demersul dezvoltării personale a individului.
Autocunoașterea este atât un rezultat, cât și primul pas în cadrul procesului dezvoltării personale. Persoana descoperă aspecte legate de propriul potențial dar și unele trăsături și atitudini mai mult sau mai puțin recunoscute, pe care nu le agreează la sine, care nu i se par că ar fi prea importante și care pot fi disfuncționale, într-o oarecare măsură. Aceste aspecte, odată cunoscute și acceptate de către persoana respectivă, dacă dorește, pot fi remodelate, în scopul îmbunătățirii și transformării lor în variante mai funcționale, în scopul adaptării mai eficiente în plan personal, profesional și social.
În decursul procesului de autocunoaștere, se pot releva abilități și competențe intens folosite în activitățile profesionale, dar și anumite abilități de care persoana era mai puțin conștientă că le deține și pe care le poate folosi, cu succes, în activitățile sale profesionale. Spre exemplu, o persoană poate descoperi că folosește, cu precădere, abilități precum: logică, rațiune, analiză, pragmatism, intens dezvoltate în educația sa și exersate în activitatea sa profesională și foarte puțin abilități precum: cele lingvistice sau estetice pe care le folosește rar, dar care se manifestă, semnificativ, în acel context. Mai poate constata că domeniul profesional în care lucrează nu i se potrivește foarte mult și că ar putea încerca să activeze într-un alt domeniu mai potrivit abilităților și aptitudinilor sale. În acest caz, procesul poate fi provocator, pentru că ar presupune un nou început, nesiguranță, răbdare, curaj și disponibilitatea de a o lua de la capăt într-un nou domeniu, cu unele dezavantaje implicate. Dar, motivată fiind de viitoarele avantaje care pot depăși dezavantajele…
Procesul de autocunoaștere poate dezvălui aspecte precum: percepții, convingeri, constructe personale, puncte forte și limite/puncte slabe, nevoi (inclusiv cea de a-și crește stima de sine și cea de creștere personală), încrederea în sine și în ceilalți, nivelul empatiei, așteptările, gradul de toleranță la frustrare, capacitatea de a construi, menține sau distruge idealuri sau relații, un grad de ostilitate, emoții, pasiuni etc.
Pe de altă parte, autocunoașterea poate releva unele tendințe de comportament care, odată cunoscute, ne pot ajuta să evităm apariția de situații nefavorabile, conflicte cu persoane dragi sau chiar deteriorarea relațiilor de orice fel. Cum? Prin înlocuirea acestor tendințe, adânc înrădăcinate în stilul nostru de viață, cu altele mai adaptate social. Sau, poate avea ca efect descoperirea faptului că noi înșine generăm, prin unele atitudini ale noastre, situații mai puțin plăcute sau, chiar, conflicte. La urma urmei, „Cunoaște-te pe tine însuți” relevă unul dintre cele mai dificile lucruri cu care ne confruntăm în viață și pe care-l putem realiza, cu ușurință, în cadrul procesului de dezvoltare personală.
Următorul pas în procesul de dezvoltare personală este reprezentat de trecerea la acțiune. Odată cunoscute toate trăsăturile și aspectele pozitive, se pot dezvolta și/sau include în diverse strategii de viitor realizabile. Totodată, acele aspecte disfuncționale sau insuficient dezvoltate ale persoanei, care îi pot diminua eficiența într-unul sau mai multe domenii ale vieții sale (bariere în atingerea scopurilor propuse), pot deveni teme principale de remodelare, în procesul de dezvoltare personală. Persoana și psihoterapeutul care o ghidează în procesul respectiv includ toate aceste aspecte într-un plan specific personalizat, urmând ca acesta să fie pus în aplicare.
Dezvoltarea personală, ca proces ce poate genera, uneori, controverse și în final satisfacție, este de un real folos în atingerea potențialului personal, dacă este însoțit de o motivație autentică și de eforturi continue în acest sens…
Bibliografie:
Johns, H. (1996). Personal development in counsellor training (Vol. 3, No. 7, pp. 26-26). RCN Publishing Company Limited.
Rogers, C. (2004). On Becoming a Person. Constable & Robinson, London.
Sursă imagine: pixabay.com
Cristina Mandreș
Psiholog
Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.