Feedback-ul, între critică și necesitate
“Docendo discimus” („Învățând pe alții, învățăm și noi” - proverb latin)
Feedback-ul este răspunsul oferit unei persoane la un anumit comportament al său, sau la rezultatul unei activități sau proiect, de orice fel, finalizate de aceasta. Pentru ca răspunsul oferit să fie considerat feedback este nevoie ca acesta să fie: pertinent, sincer, exprimat la timp, într-o manieră politicoasă și respectoasă și să se refere, strict, la comportamentul sau rezultatul respectiv și nu la persoană, în ansamblul ei.
Feedback-ul este confundat, destul de des, cu critica. Expresia: “A fost o egoistă, pentru că a putut să procedeze în felul ăsta, acum” este o critică și nu un feedback. Această critică se bazează pe:
– Etichetarea persoanei ca fiind egoistă, generalizând comportamentul respectiv (în care, într-adevăr, persoana, poate, a dat dovadă de egoism) la toate comportamentele persoanei și în final la eticheta de egoistă. Etichetarea nu este corectă, în nicio situație, pentru că nu putem caracteriza o persoană după un singur comportament manifestat într-o situație. Putem, în schimb, să ne formăm o părere legată de caracterul unei persoane, numai după o serie de comportamente manifestate în diverse situații;
– Argumentația inductivă, adică pe următoarea greșeală de logică: existența unei ipoteze (premise) adevărate conduce la o concluzie adevărată, ceea ce este incorect. Iată că și expresia “cu o floare nu se face primăvară” contrazice argumentația inductivă.
Revenind la exemplul nostru, feedback-ul, în această situație, ar fi putut fi astfel: “În situația asta, ai dat dovadă de egoism”.
Prin evaluarea rezultatelor acțiunilor și/sau comportamentelor noastre de către ceilalți, feedback-ul primit acționează ca o oglindă așezată în fața noastră. Desigur, feedback-ul este subiectiv, purtând amprentele percepției și capacității de analiză a persoanei care îl oferă. S-ar putea crede că, având aceste amprente subiective, nu este atât de util. Însă, prin primirea mai multor feedback-uri, de la persoane diferite, în timp, ia naștere un puzzle de feedback-uri care relevă manifestarea tiparelor comportamentale ale unei persoane, în relația cu sine însăși și cu ceilalți. Iar acest puzzle poate avea un impact semnificativ asupra persoanei, putând-o ajuta să conștientizeze unele lipsuri sau greșeli și poate să se mobilizeze să facă unele schimbări benefice pentru ea însăși.
Feedback-ul are și un rol de agent de învățare și de autocunoaștere, căci învățăm din propria experiență și totodată ne și autocunoaștem, pentru că experiențele trăite, dacă încercăm să fim puțim introspectivi, ne relevă unele trăsături de personalitate. Și știm că, de multe ori, din greșeli învățăm, deci un feedback, chiar dacă ne este nefavorabil, este de un real folos, dacă ne dorim să îl luăm ca atare.
Consider că a oferi feedback unei persoane este o acțiune necesară, atât în cazul copiilor, adolescenților și a tinerilor care se află în plin proces de formare a personalității, cât și în cazul persoanelor adulte. Astfel, feedback-ul are un și un rol constructiv, în sensul contribuției sale, într-o bună măsură, la promovarea unor comportamente potrivite, demne de a fi urmate, precum cele marcate de: respect, seriozitate, perseverență, generozitate, flexibilitate, toleranță, răbdare, competență, etc., dar și la ajustarea unor comportamente negative, precum manifestarea: agresivității, impulsivității, furiei, ostilității, sarcasmului, egocentrismului etc. Cu alte cuvinte, construiește un tipar de comportamente prosociale și îl destructurează pe cel negativ, asocial.
În plus, feedback-ul mai are un rol adaptativ, prin faptul că ne ajustăm, continuu, comportamentele, în eforturile noastre de a ne adapta grupurilor noastre de colegi și prieteni, societății și realității.
De exemplu, un tânăr manifestă un comportament nerespectuos, sau care lezează drepturile sau interesele normale ale tuturor celorlalte persoane prezente în acel context. Dacă persoanele prezente, care nu sunt de acord cu comportamentul lui, se feresc să îi dea un feedback corect și imediat, din diverse motive, putem afirma că, astfel, îi întăresc, indirect, prin pasivitate, comportamentul respectiv deranjant. Astfel, tânărul deduce că felul cum s-a comportat este normal, corect și dezirabil social și este posibil să repete, în viitor, același comportament. Dacă îl repetă și continuă să nu primească feedback, el poate protesta când și dacă comportamentul respectiv va fi penalizat, cumva, la un moment dat, neînțelegând de ce este penalizat de ceilalți. Poate va crede că ceilalți au ceva împotriva lui.
Un principiu care mi se pare util pentru a contribui la menținerea unui nivel bun al încrederii în sine, al stimei de sine, al încrederii în oameni și în viitor al celorlalți, este ca atunci când respingem pe cineva, în diverse situații (profesionale, în cadrul relațiilor noastre etc.), să oferim, neapărat și motivul ce a dus la respingerile noastre. Respingerea repetată a copiilor de către părinți, prieteni ș.a., ca urmare a unor comportamente greșite, precum și a adolescenților, de către colegi, prieteni, parteneri în relațiile lor intime, etc. le poate afecta încrederea în sine, sentimentul propriei valori și stima de sine, dacă nu cunosc motivul respingerilor. Ar fi de dorit ca acest motiv să fie comunicat sub formă de feedback, fără să se facă referire la aspecte ce țin de caracterul sau personalitatea celui pe care îl respingem, ci numai la comportamentul persoanei ce a dus la decizia noastră de a o respinge. Dacă nu oferim feedback, este posibil ca persoana respinsă să nu înțeleagă ce a greșit și să înceapă să deruleze tot felul de gânduri, poate, negative despre ea însăși, în încercarea de a găsi o explicație posibilă a respingerii. Sistemul psihic uman nu tolerează ambiguitatea sau nesiguranța, așa că este în căutare de explicații la o serie de experiențe prin care trecem. Odată găsite explicațile, ne liniștim, chiar dacă acestea reflectă aspecte care nu ne plac.
Mă gândesc la formularele de feedback pe care unele companii, clinici, magazine etc. le oferă clienților lor și pe care, de multe ori, clienții refuză să le completeze, din lipsă de timp, sau dispoziție. Cred că nu ar fi o idee rea să ne permitem, câteva clipe, să completăm aceste formulare, indiferent dacă am considera că nu se va ține cont, oricum, de opiniile noastre. Acestea sunt instrumente valoroase de feedback care ne permit să contribuim, într-o oarecare măsură, la unele îmbunătățiri legate de calitatea sau prețul produselor sau serviciilor pe care, oricum, le plătim.
Feedback-ul nu este o critică, ci un dar pe care-l putem oferi celorlalți, cu dorința de a le fi de folos și pe care-l putem primi, fără să considerăm că, dacă feedback-ul este nefavorabil, am dat dovadă de puțină competență în domeniul respectiv sau că persoana care ne oferă feedback-ul are ceva împotriva noastră. La urma urmei, “Experiența (ne) învață” (“Experentia docet”, proverb latin)…
Sursă imagine: pixabay.com
Cristina Mandreș
Psiholog
Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.