Graba de a judeca
„Tot ce știu e că nu știu nimic” (Socrate)
Cred că toți am experimentat, în viața noastră, atât situații în care cei din jur s-au comportat previzibil, conform așteptărilor noastre cât și situații în care persoane la care, chiar, nu ne așteptam să se comporte într-un anumit mod, în sensul nefavorabil pentru noi, totuși, ei, așa au făcut. Câți dintre noi nu am fost afectați de diverse comportamente neplăcute și/sau incorecte ale unor persoane, lucru pentru care ne-am întrebat, în sinea noastră: „atât de puțin cunosc eu natura umană„?
Reacțiile noastre la astfel de situații sunt diverse: sau acceptăm explicații pentru acele comportamente, iertând persoanele, sau includem persoanele respective în niște categorii negative imaginare, de unde pot porni posibile generalizări viitoare. Reacțiile noastre nu sunt greșite, în sine, ci, dimpotrivă, cât se poate de naturale. Căci, două dintre funcțiile sistemului psihic uman sunt: cea de a include lucrurile, aspectele, acțiunile și comportamentele experimentate în categorii (pentru a ne putea fi mai ușor să le regăsim atunci când avem nevoie de ele, când experimentăm ceva similar, sau când avem nevoie să le comparăm cu ceea ce cunoaștem deja) și cea de generalizare a celor cunoscute/învățate pentru a le include, ulterior, în categorii (noi sau existente).
Mai mult decât atât, sistemul psihic uman preferă situațiile previzibile, controlabile, drept pentru care, în încercarea de a fi cât putem de precauți, ne grăbim să emitem niște judecăți.
Astfel: tendințele noastre către predictibilitate, categorisirea celor trăite și generalizările se combină, deseori, cu percepția urgenței (derivate din ritmul rapid și trepidant al vieții noastre), rezultând graba cu care judecăm un anumit context, sau pe cineva anume.
În aceste rânduri, mă voi referi la tendința răspândită a oamenilor de a judeca, nefavorabil, unele persoane care au slujbe ce presupun muncă fizică și/sau diverse competențe repetitive sau automate. Desigur, există, în toate domeniile profesionale, persoane care au atitudini și/sau comportamente de nedorit. După cum există și persoane care dau dovadă de atitudini și comportamente profesionale exemplare și umaniste, demne de urmat.
Mi-a fost dat să cunosc și am și auzit de la multe persoane de: instalatori, zugravi, mecanici, tâmplari, croitori, depanatori, tehnicieni din diverse domenii etc., care, pe lângă profesionalismul lor, au dat dovadă de corectitudine și bun simț.
O prietenă mi-a prezentat o persoană care comercializa legume într-una din piețe și care lucrase, timp de mulți ani, ca și cofetar. Dincolo de dorința ei de a fi plăcută, pentru a fideliza clienții, ea manifesta o atitudine prietenoasă și respectoasă, ce provenea din același bun simț.
Aceeași atitudine am observat-o și la un șofer de taxi, foarte sociabil, care mi-a relatat, cu mândrie și nostalgie, câteva aspecte profesionale interesante, de pe vremea cînd lucra, ca inginer într-una din uzinele noastre, din București, în anii de până la închiderea uzinei și intrarea sa în șomaj. Ulterior perioadei șomajului, a devenit șofer de taxi.
Odată, am cunoscut un bărbat ce lucra, ca ospătar, în restaurantul unui hotel dintr-o stațiune de pe litoral. Această persoană ne-a impresionat, atât pe mine cât și pe prietenii din grupul cu care eram în vacanță, într-un mod foarte plăcut, prin atitudinea sa respectoasă, politicoasă, deschisă (pe care o avea cu toți clienții acelui restaurant). Atitudinea sa depășea acea limită de politețe de relaționare cu clienții, uneori, artificială, impusă de standardele cerute în slujbele ce presupun relaționare cu clienții. Mulțumindu-i pentru atitudinea sa binevoitoare, l-am întrebat cu ce se mai ocupă, în afara activității sale și ne-a răspuns că este profesor de fizică și că este pasionat de domeniul său și de lectura de cărți și articole științifice, dar, că nu mai are prea mult timp să dea curs acestora, de când are o familie în cadrul căreia se implică, activ. El lucra, de câțiva ani, în fiecare vară, cu jumătate de normă, ca și ospătar.
Aceste exemple fac parte din multitudinea de situații ce m-au determinat să scriu despre tendința noastră de a judeca, uneori, nefavorabil, pe cineva, fără a cunoaște, îndeajuns de mult persoana respectivă sau întregul context. Este adevărat că e bine să fim precauți, să evaluăm realist lucrurile și să ne poziționăm, cît mai corect, în anumite situații din viața noastră. Ne bazăm pe experiența noastră în situații similare, pe intuiția noastră și pe ceea ce cunoaștem de la cei din jurul nostru. Nu este greșit. Dar, să ținem cont că, uneori, experimentăm situații în care, fiind mânați de temerile că am putea pierde (într-un fel sau altul) în acele situații, facem generalizări, incluzând persoanele respective în categorii cu limite inflexibile și le etichetăm, astfel, apărând judecăți care nu sunt corecte sau potrivite și care deranjează sau jignesc.
Sursă imagine: pixabay.com
Cristina Mandreș
Psiholog
Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.
Mai frumos și mai bine decât atât nici nu se poate spune?!
Vă mulțumesc pentru apreciere!