Greșim când interpretăm realitatea?
”Omul crede mai repede ceea ce vrea să fie adevărat”(Francis Bacon)
Deși pare puțin forțată ideea că “noi construim realitatea”, consider că așa este… Realitatea ne apare ca având o fațetă palpabilă și previzibilă, într-o oarecare măsură, reprezentată de cadrul general dat: legal, politic, natural și social în care trăim și o altă fațetă abstractă, simbolică, subiectivă, construită de fiecare dintre noi, în parte. Astfel, ne construim realitatea la care ne raportăm, combinând cele două fațete.
Modul nostru de a percepe și înțelege realitatea, de a analiza și reține selectiv anumite lucruri, în condițiile în care suntem asaltați, zilnic, de o multitudine de informații, dintre care e nevoie să discernem ce este veridic sau util și ce nu, este influențat, deopotrivă, factori obiectivi și subiectivi.
Factorii obiectivi sunt expresia realității fizice, palpabile, a cadrului general la care am făcut referire mai sus și reprezintă un fond, o bază la care se raportează toate proiectele și acțiunile întreprinse de noi și care ne permite derularea activităților.
Factorii subiectivi ce ne ajută să ne explicăm, să interpretăm și să construim realitatea sunt reprezentați de procesele noastre psihice, de așa numitele noastre scheme cognitive și de mecanismele ce acționează în cadrul schemelor noastre cognitive.
1. Procesele psihice sunt: senzația, percepția, reprezentarea, memoria, atenția, gândirea, imaginația, afectivitatea, motivația și voința. Caracteristicile acestor procese psihice, respectiv: acuratețea, intensitatea, dezvoltarea, plasticitatea, structurarea, profunzimea acestora etc. și modul în care ele conlucrează, în cadrul sistemului nostru psihic, contribuie la formarea opiniilor, raționamentelor și convingerilor noastre. Dacă primele trei procese enunțate sunt neinfluențabile, celelalte sunt supuse unor influențe, precum:
- A familiei și grupurilor din care facem parte, precum: a grupului de prieteni, colegi sau colaboratori, a diverselor asociații etc. Persoanele din grupurile menționate pot contribui, semnificativ, la întărirea opiniilor și credințelor noastre, sau la schimbarea acestora, date fiind nevoia umană de a aparține, de a face parte din aceste grupuri. Astfel, căutăm, cumva, să fim de acord cu opiniile celorlalți;
- A persoanelor semnificative pentru noi, precum: profesori, scriitori, filozofi, persoane pe care le apreciem, admirăm, iubim etc.;
- A mass mediei, la care alegem să ne expunem, zi de zi. Moda zilei în diverse domenii ale vieții, anumite campanii de promovare, emisiuni, filme și documentare au o oarecare putere de influență asupra noastră. Artiștii aleși să promoveze anumite idei, conduite, produse etc. și care ne plac ajută ca mesajele promovate să ne influențeze;
- A culturii din care facem parte. Alegem să integrăm, în convingerile noastre, o parte a obiceiurilor, tradițiilor și stereotipurilor culturale.
2. Schemele cognitive sunt tipare formate de-a lungul vieții noastre, prin care analizăm, structurăm, selectăm și interpretăm informațiile la care suntem expuși și realitatea, în ansamblul ei. Acestea sunt ca niște lentile prin care privim faptele și care ne ghidează opiniile și comportamentele. O bună parte din ceea ce comunicăm celorlalți, excluzând informațiile tehnice sau de specialitate (pe care le prezentăm așa cum le cunoaștem, cât reușim de exact), este filtrată prin aceste scheme cognitive. Un exemplu de schemă cognitivă ar fi: “Dacă nu ciontrolez tot, înseamnă că nu controlez nimic”.
3. Mecanismele ce acționează în cadrul acestor scheme cognitive sunt bine de știut, deoarece acțiunea acestora ne poate surprinde, atât pe noi, cât și pe ceilalți care ne cunosc bine și ne poate determina să greșim, uneori, când dăm curs opiniilor noastre. Iată, aceste mecanisme:
- Avem tendința să luăm în calcul, sau să aducem în discuție informațiile cele mai accesibile memoriei noastre, respectiv cele pe care ni le amintim primele și care ne-au infuențat, în mod semnificativ. De exemplu, dacă am auzit sau citit o știre recentă legată de efectele consumului de cafea, care să susțină sau să infirme ceea ce știam până atunci și suntem consumatori de cafea, atunci vom menționa în discuțiile noastre, cu precădere, știrea de care ne amintim mai repede, fără să mai menționăm și alte informații cunoscute care, poate, ar contrazice ceea ce susținem.
- Consensul fals. Nu ne bazăm, uneori, pe date prea clare, dar avem tendința să considerăm propriile opinii, atitudini sau comportamente ca fiind corecte, pertinente, normale, dacă sunt admise și acceptate de “toată lumea”. De exemplu, o persoană a făcut câteva servicii pentru un coleg sau prieten și după o perioadă de timp îi solicită colegului sau prietenului să îi facă un serviciu, dar este refuzat. Persoana refuzată poate menționa că “nu este corect” să fie refuzată, după toate serviciile făcute colegului sau prietenului, că “toată lumea ar considera că așa este corect”, fără să ia în calcul că ar putea exista posibilitatea ca acel coleg sau prieten să nu fi putut, cu adevărat, să îi returneze favoarea, în acea situație.
- Efectul de halou presupune generalizarea unor caracteristici, trăsături, calități etc. ale unor persoane, evenimente sau situații, pe baza unor informații anterioare pe care le catalogăm a fi de bun sau de rău augur, pentru acele persoane sau situații. Spre exemplu, dacă ne place o persoană pentru că o percepem prietenoasă, avem tendința să-i atribuim, imediat, sau pe măsură ce o cunoaștem și alte trăsături, precum: generozitatea, bunul gust, competența în domeniul în care activează etc.
- Confirmarea de ipoteză se referă la căutarea și selectarea acelor date sau informații care să ne confirme părerea sau credința inițială în legătură cu o anumită situație sau persoană, minimizându-le pe cele care infirmă părerea inițială respectivă. Spre exemplu, o persoană care nu are încredere în specialiștii dintr-un anumit domeniu, ca urmare a unei experiențe nefavorabile cu unul sau doi astfel de specialiști, ignoră situațiile în care află de la ceilalți că ei au derulat bune colaborări cu astfel de specialiști, în schimb, reține numai acele situații în care află de specialiști ce au dat dovadă de lipsă de professionalism. Astfel, își confirmă propria părere.
- Efectul de întâietate sau recența. Într-adevăr, prima impresie contează. Când cunoaștem o persoană, ne formăm o primă impresie pozitivă sau negativă, pe baza experienței noastre de a relaționa cu oamenii, dar și în funcție de dispoziția noastră din acel moment. Pe măsură ce cunoaștem persoana mai bine, apar situații care înlesnesc o mai bună cunoaștere a ei, însă de multe ori, avem tendința să selectăm doar acele date care să ne confirme prima impresie, adică efectul de întâietate. Cea mai recentă impresie este, desigur, importantă, dar o serie de cercetări din psihologie relevă faptul că, totuși, prima impresie este mai consistentă, în raport cu ultima impresie, adică cea mai recentă. Însă, dacă impresia recentă este una negativă, suntem tentați să o menținem pe cea recentă, al cărei efect negativ depășește în intensitate efectul pozitiv al primei impresii.
- Activarea prealabilă funcționează astfel: fiind expuși la o anumită situație, ne menținem dispoziția noastră favorabilă sau nefavorabilă, rezultată din acea situație, în urmatoarea situație prin care trecem, cu sau fără legătură cu situația trecută. De exemplu, în urma unei situații tensionate, în urma căreia percepem că suntem învinuiți pe nedrept, putem avea o proastă dispoziție un timp, astfel că vom avea inerția să manifestăm dispoziția respectivă în prima situație prin care trecem, asemănătoare sau complet diferită de prima situație.
- Disonanța cognitivă. Când avem o idee (părere, credință) despre ceva anume și apar noi date sau elemente ce susțin o altă idee care este în contrast, în disonanță cu prima, tindem să modificăm una dintre cele două idei aflate în opoziție, pentru că sistemul psihic uman nu tolerează ambiguitatea. Cum facem asta? Identificăm argumente puternice care susțin doar una dintre cele două idei disonante. Astfel, rămâne, aproape neafectată, una dintre cele două credințe opuse ale noastre și rezolvăm disonanța noastră cognitivă, eliminând ambiguitatea.
- Noutatea își spune cuvântul, în sensul că ne influențează, uneori, să observăm mai bine și să apreciem, mai mult, pe moment, acele persoane, obiecte, servicii, contexte nou apărute, prin comparație cu cele vechi și cunoscute, cu care suntem, deja, obișnuiți. De exemplu, în anumite cazuri, excluzând politețea specifică situației, îi putem acorda unei persoane străine, nou cunoscute, mai multă considerație, apreciere sau admirație decât unei persoane bine cunoscute și apreciate de noi până atunci.
- Impregnarea afectivă. Proiectăm, uneori, sentimentele noastre asupra obiectelor, persoanelor, situațiilor, înfrumusețându-le, transformându-le, schimbându-le trăsăturile sau, dimpotrivă, impregnându-le cu trăsături negative, defecte etc., în funcție de dispoziția noastră de moment. Nu de puține ori, am auzit expresia “clipe de aur”, trăite de cineva, într-o situație din trecut.
- Adoptarea unei atitudini “normale” ne conduce la opinii, convingeri și acțiuni pe care ceilalți le adoptă, fiind “normale”. Oamenii sunt ființe sociale iar nevoile noastre de apartenență la grupuri se cer satisfăcute, așa că, adoptăm ceea ne majoritatea dintre noi adoptă, ferindu-ne “să înnotăm contra curentului social”. Și subliniem (mai mult pentru noi) că “ar fi bine să avem cam aceleași opinii și atitudini cu cele ale celorlalți, căci așa este normal.”
Astfel, la întrebarea “cum se explică că interpretăm, într-un fel sau altul, complet diferit, realitatea situațiilor asemănătoare?”, răspunsul ar putea fi găsit în interacțiunea dintre factorii obiectivi și subiectivi expuși mai sus. Astfel, reiese răspunsul nostru în termeni de: atitudini, opinii și comportamente pe care alegem să le avem. Recunoscând aceste influențe la noi înșine și chiar și la ceilalți, putem să încercăm să interpretăm și să analizăm, cât putem de obiectiv, realitatea…
Bibliografie:
Cristea D. (2013), Tratat de psihologie socială, vol. 1, București, Editura Renaissance
Sursă imagine: pixabay.com
Cristina Mandreș
Psiholog
Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.