Pe scurt, despre psihoterapie
Decizia unei persoane care, atunci când întâmpină anumite dificultăți, trece pragul unui cabinet de psihoterapie, nu înseamnă, nicidecum, că persoana este „slabă” sau „nebună”, sau că psihoterapeutul va „manipula” clientul, într-un fel sau altul, așa cum aud, uneori, că mai afirmă unele persoane… Aceste afirmații sunt doar stereotipuri care au apărut în societatea romanească, destul de tânără, în ceea ce privește accesarea serviciilor psihologice de acest tip… Consider că unele dintre aceste stereotipuri au apărut în urma vizionării unor filme care au avut ca scop, nu crearea de stereotipuri, ci sublinierea anumitor aspecte ale scenariilor, amuzamentul, distracția etc. Iar altele sunt specifice umorului care ne ajută să traversăm unele situații dificile de viață…
Decizia unei persoane de a accesa serviciile de psihoterapie înseamnă că persoana a conștientizat că are nevoie de suport specializat în problema respectivă și nu ezită să îl solicite unui psihoterapeut. De altfel, în multe alte domenii ale vieții noastre, cand încercăm să rezolvăm ceva și nu ne descurcăm singuri, cerem suport altor persoane, fără ca acest lucru să însemne altceva decât un semn de normalitate. La urma urmei, consider că nimeni nu poate ști totul, întotdeauna…
Iată câteva elemente specifice psihoterapiei cognitiv-comportamentale, pe care o practic:
– Psihoterapia cognitiv-comportamentală este un demers terapeutic cu rezultate semnificative în: depresie, anxietate, fobii, tulburări alimentare, dependență de substanțe, stres, tulburări sexuale, tulburări de personalitate și alte tulburări afective, dezvoltare personală;
– Psihoterapia este un proces de scurtă durată, în care numărul ședințelor de psihoterapie variază, de la caz la caz, dar, în general, durează câteva luni (3-6 luni);
– În cursul ședințelor de psihoterapie, clientul și terapeutul colaborează, în mod activ, la identificarea surselor dificultăților apărute în viața clientului și a celor mai potrivite și eficiente metode de rezolvare a acestora, în funcție de specificul situațiilor;
– Psihoterapeutul nu dă sfaturi și nu rezolvă problemele clientului său, ci oferă sugestii specifice, pe care clientul le poate folosi, dacă va decide astfel și atunci când se va simți pregătit să le aplice. Psihoterapeutul nu forțează clientul, nidecum, să aplice sugestiile respective;
– Demersul terapeutic se focalizează pe prezent;
– În decursul ședințelor de psihoterapie, psihoterapeutul nu critică, nu etichetează sau judecă clientul, aportul său, sau al altor persoane, la apariția dificultăților pentru care el apelează la psihoterapie și nici alte aspecte legate de client. Dimpotrivă, clientul este înțeles, susținut, îndrumat și încurajat să încerce să facă anumite schimbări benefice pentru rezolvarea dificultăților și pentru viitorul său;
– O parte dintre condițiile esențiale pentru reușita demersului psihoterapeutic sunt: conștientizarea existenței unei dificultăți; deschiderea clientului către procesul psihoterapeutic; motivația sa de a parcurge complet demersul, cu răbdare și perseverență și aplicarea efectivă a lucrurilor învățate în cadrul procesului psihoterapeutic, în viața sa;
– În afară de rezultatele ce apar, legate de gestionarea, cu succes, a dificultăților prezente, clienții învață o serie de abilități pe care le pot utiliza, eficient, în abordarea dificultăților viitoare;
– Psihoterapeutul păstrează confidențialitatea în ceea ce privește clienții și specificul fiecărui demers psihoterapeutic, în parte.
Sursă imagine: pixabay.com
Cristina Mandreș
Psiholog
Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.