Ce facem pentru a fi fericiți?

”Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci.”(Mahatma Gandhi)

10/12/2017Fericire2

Deși s-a scris și s-a povestit mult despre fericire și dragoste, încă ne mai punem două mari întrebări: “ce este fericirea”? și „ce este dragostea”? Ne-am dori să cunoaștem așa zisele rețete ale obținerii și menținerii lor. Între dragoste și fericire poate exista, dar nu neapărat, o interdependență. Am întâlnit persoane care condiționau starea lor de fericire de prezența dragostei, spunând că sunt fericite „doar atunci când iubesc și sunt iubite”.  Consider că putem iubi, dar să fim nefericiți, din anumite motive legate, sau nu, de relația noastră de iubire și putem fi fericiți și fără să fim implicați într-o relație de iubire…

Deși nu există o rețetă general valabilă pentru fericire, totuși, de-a lungul timpului, omenirea a făcut descoperiri importante referitoare la ce anume contribuie la atingerea fericirii.

În trecut, filozofii antici precum: Platon, Socrate și Aristotel considerau că a-ți face datoria mereu, oricât de greu ar fi, cu abnegație, însemna să fii virtuos, deci fericit. Societatea recompensa aceste comportamente și astfel virtuoșii, erau considerați fericiți. Între timp, lucrurile s-au cam schimbat…

Fericirea este o stare specială, subiectivă, de euforie, ce ne face să ne simțim minunat, dar care nu durează. Pentru fiecare dintre noi, aspectele ce ne fac fericiți pot fi cam aceleași, dar și altele foarte diferite. Putem simți fericirea:

• Când ne expunem experiențelor plăcute, făcând activități care ne atrag și ne aduc plăcere, ca de exemplu: ascultatul muzicii care ne place, dansul, vizionarea unui film, concert sau spectacol frumos, câștigul unui concurs sau a unui premiu dorit, efectuarea unei călătorii într-o destinație dorită, petrecerea timpului liber cu prietenii, cumpărarea unui obiect care ne place pentru noi și/sau cei dragi, a da curs pasiunilor etc. De multe ori, în cazul în care alegem să cumpărăm ceva ce știm că își doresc cei dragi, starea de fericire resimțită este mai ridicată decât dacă am cumpăra ceva pentru noi înșine. Iar în ce privește petrecerea timpului liber, tot mai multe persoane sunt de părere că a cheltui bani pentru a trăi diverse experiențe (călătorii, concerte, spectacole etc.) aduce mai multă fericire decât procurarea unor lucruri materiale dorite;
• Ca efect al unor reușite sau realizări diverse, care conduc la o viață satisfăcătoare, cum ar fi: efectuarea unei profesii care aduce satisfacție profesională și materială, obținerea unei promovări dorite, existența unei relații de cuplu sau a unei familii în care relațiile sunt armonioase, prezența copiilor sănătoși în familie, câștigul unei sume importante de bani, succesul obținut în urma unui proiect derulat sau în antreprenoriat, cumpărarea unei case frumoase etc.;
• Când starea noastră emoțională este echilibrată, fiind mulțumiți de ceea ce suntem, ceea ce am realizat și am devenit, siguri și stăpâni pe sine. Când ne acceptăm, cu adevărat, fără rezerve și le acceptăm și pe celelalte persoane apropiate din viața noastră, fără a le judeca.

Există o serie de lucruri care se opun stării de fericire, cum ar fi: existența unor probleme în starea de sănătate, lipsa unor mijloace materiale decente de trai, invidia, comparația continuă cu ceilalți, competiția dusă la extrem, singurătatea, oboseala psihică, diverse temeri (financiare, profesionale, relaționale etc.), dificultăți ale unor abilități sociale, anumite probleme psihologice și permanenta poziționare a persoanei între trecutul și viitorul său posibil și nu în prezent. În ce privește capcana situării între trecut și viitor, persoana oscilează în a se se îngrijora pentru viitor, gândindu-se că, astfel, va fi mai prudentă și mai atentă și va preîntâmpina anumite întamplări nefavorabile, sau nu uită momente triste, nefericite din trecut și are resentimente legate de anumite persoane învinuite pentru sursa tristeții respective. Astfel, fără să-și dea seama, ratează să trăiască chiar prezentul, singura certitudine pe care o are și implicit șansa de a putea fi fericită pentru anumite lucruri certe sau realizări prezente… Prin autocunoaștere și dezvoltare personală multe dintre aceste aspecte, ce sunt bariere în calea resimțirii stării de fericire, pot fi diminuate și eliminate, în timp.

Cert este că, odată ce simțim starea de fericire, ne obișnuim cu aceasta, o luăm ca pe ceva dat, fără condiții, care ar trebui sa dureze cât mai mult timp și constatăm, cu părere de rău, că această stare specială este trecătoare… Acest aspect descoperit de cercetătorii în ce privește fericirea este numit rutina hedonică, care este legată tocmai de natura trecătoare a fericirii resimțite.

În plus, atunci când acționăm în direcția unui scop propus, despre care credem că ne va face fericiți, după puțin timp de la realizarea lui, ne întoarcem la starea noastră obișnuită, de dinaintea realizării scopului și începem să ne gândim la un alt scop care, “cu siguranță ne-ar face, în sfârșit, fericiți”. Pur și simplu, realizarea scopului dorit (neimpus de nimeni sau nimic) ne face fericiți, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp. Cumva, subevaluăm ceea ce tocmai am obținut, făcând eforturi și supraevaluăm ceea ce nu am obținut sau nu avem, încă.

Implicarea profesională în domeniile care ne atrag, în care avem abilități și care sunt în concordanță cu valorile noastre, ne oferă o motivație interioară care ne mobilizează eforturile în direcțiile respective și ne menține entuziasmul, oricâte obstacole am întâlni pe drum… Spre exemplu, o persoană care are abilități în domenii precum: artistic, muzical, sportiv etc., dar care nu urmează, din punct de vedere profesional, domeniul respectiv, căci are diverse temeri (financiare, de afirmare etc.) și alege o altă cale de afirmare profesională, în care nu are abilitățile atât de dezvoltate, dar care i-ar asigura un venit cert, imediat, nu va simți aceeași intensitate a satisfacției muncii, ca în cazul în care ar fi ales să facă din pasiunea sa, activitatea sa profesională. Persoana nu va simți acea stare de fericire, “de flux”, caracterizată de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, ca fiind starea resimșită de cineva care face ceva provocator, într-un domeniu care-i place, pe care-l cunoaște bine, în care se poate concentra, foarte mult, pe ceea ce face, că nu mai percepe trecerea timpului. Rezultatul urmărit și obținut, în afară de productivitatea sa, este chiar starea sa de fericire resimțită, că face ceea ce-i place, stare ce îl motivează să facă asta, zilnic, cu pasiune.

Bernard Russel, filozof britanic, consideră că interesul simpatetic față de persoane și lucruri, definit ca o formă de iubire neacaparatoare sau posesivă, care nu se luptă pentru obținerea reciprocității, contribuie la starea de fericire. Acest interes se manifestă printr-o plăcere în a-i observa pe oameni și pasiunile lor, fără a încerca să obțină admirație din partea lor, sau putere în fața lor. Se mai referă și la interesul pentru lucruri, dar tot unul de observare, admirație, opus celui ostil, de preluare, posesiune sau control al acestora. Cu alte cuvinte, să acceptăm ideea că nu putem avea tot ce ne dorim, dar, să putem admira și aprecia ceea ce nu este al nostru…

În cartea sa, Mitul fericirii, Jennifer Hecht, filozof care a studiat istoria fericirii, afirmă că tipurile de fericire pe care le resimțim în urma diferitelor experiențe nu sunt neapărat complementare, ba chiar intră în conflict, unele cu altele. Cu alte cuvinte, fiind foarte fericiți de un lucru anume, dezvoltăm, cumva, capacitatea de a fi mai puțin fericiți în alte domenii, astfel că, nu putem fi, la fel de mult, fericiți în toate domeniile. De exemplu, studiul intens, continuu, în sensul evoluției profesionale presupune renunțarea la diverse modalități plăcute de a petrece timpul liber, cum ar fi timpul petrecut cu prieteni dragi. Mult doritul succes profesional obținut, după o serie de sacrificii în alt domeniu esențial al vieții noastre, precum cel al relațiilor cu prietenii, aduce bucurii și stări de împlinire profesională, dar, oare, prețul plătit, legat de o oarecare răcire a relațiilor de prietenie nu este prea mare? Cu alte cuvinte, o mai mare fericire într-un domeniu  ar atrage, după sine, o mai mică fericire într-altul. Concluzia ce rezultă de aici ar fi aceea că o intensitate medie a fericirii resimțite în mai multe domenii esențiale ale vieții (pentru fiecare dintre noi, acestea pot fi altele) ar fi preferabilă unei intensități mari doar într-unul sau două domenii și absenței fericirii în altele. Căci, fericirea resimțită se compune din stările resimțite, ca efecte ale realizărilor din mai multe domenii ale vieții.

Ceea ce au în comun o serie de cercetări despre fericire în viața oamenilor  sunt:

• prezența celorlalte persoane în viața oamenilor, în calitate de membrii ai familiei, parteneri de cuplu/de viață și prieteni, cu care să deruleze relații autentice, în cadrul cărora să își împărtășească experiențele, planurile de viață, gândurile, emoțiile resimțite etc.;
• practicarea pasiunilor și a cât mai multor activități plăcute;
• cunoașterea nevoilor și dorințelor reale (excluzându-le pe cele induse de comparația nefavorabilă cu alte persoane sau de diverși factori contextuali);
• aceptarea faptului că nu putem avea chiar tot ce ne-am putea dori.

Toate lucrurile la care am făcut referire mai sus, alături de o bună autocunoștere, ce ne ghidează în direcțiile cele mai potrivite fiecăruia dintre noi, reprezintă elemente esențiale înscrise în așa zisa rețetă a obținerii și menținerii fericirii.  Oricât am fi de ocupați, ne suntem, într-un sens, datori să dăm curs lucrurilor care ne fac fericiți. La urma urmei, nu asta ne dorim cu toții?

Bibliografie:

Argyle, M. (2001), The psychology of happiness, 2-nd edition, Routledge, Sussex

Bertrand R. (2011),  În căutarea fericirii, București, Editura Humanitas

Csikszentmihalyi, M. (1990). Flow: The Psychology of Optimal Experience Harper Perennial.

Hecht, J.M.(2007). The Happiness Myth, HarperOne Press, New York

Sursă imagine: pixabay.com 

Cristina Mandreș

Psiholog

Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.