Stresul. Mobilizator sau dăunător?
“Oamenii sunt tulburați nu de lucrurile în sine, ci de părerea pe care și-o fac despre lucruri” (Epictet)
Stresul este o stare ce se caracterizează printr-o serie de manifestări fizice și psihologice, ca efect al reacției fiecărei persoane la acțiunea nefavorabilă a unor factori stresori ce apar din mediul extern sau intern. În confruntarea cu aceștia, organismul generează reacții specifice de adaptare, necesare supraviețuirii și adaptării sale la situația percepută ca fiind amenințătoare. Stresul va apărea, sau nu, ca urmare a evaluării subiective a persoanei legate de capacitatea sa de a face față, cu succes, sau nu, acestor factori stresori.
Știm că stresul este un lucru negativ pentru pentru starea noastră psihologică, cu implicații asupra: sănătății, stărilor noastre emoționale și relațiilor noastre cu cei dragi.
Cu toate astea, într-o oarecare măsură, stresul poate fi și un lucru care ne motivează, ne ajută să ne mobilizăm, implicându-ne, activ, în activitățile din viața noastră. Fiecare persoană are o anumită percepție a pericolului și capacitate de toleranță a stresului, diferite, pentru fiecare în parte. Am cunoscut persoane care-mi spuneau că nu se simt bine, fără a avea programul încărcat, de ani de zile, program care familiilor și prietenilor lor li se părea extrem de stresant și extenuant. Aceste persoane îmi mai relatau că de câte ori au micșorat acest ritm de viață, s-au simțit rău, din punct de vedere emoțional și al sănătății. Astfel, aceeași situație poate fi stresantă, pentru o persoană și mobilizatoare pentru o alta. De unde necesitatea cunoașterii capacității noastre de a face față stresului, pentru a ne putea alege expunerea la anumite medii sau contexte în care știm că există factori de stres.
Este important să știm ce tip de stres resimțim, uneori, pentru a-i recunoaște prezența și a încerca să-l prevenim. Iată o scurtă clasificare a tipurilor de stres mai des întâlnite:
1) În funcție de efectele acestuia asupra organismului :
– Negativ sau distres, care este distrugător, nociv pentru organism, având un rol semnificativ în apariția unor afecțiuni psihosomatice. În continuare, mă voi referi la acest tip de stres.
– Pozitiv sau eustres, care este o stare de stres benefică, plăcută, pozitivă, vitalizantă, ce aduce un plus vieții trăite, cu împliniri și satisfacții. O serie de situații pot genera eustres: o reușită la un examen, o reușită profesională (o promovare), căsătoria, dragostea reciprocă, nașterea unui copil, revederea unei persoane foarte dragi, vizionarea unui spectacol foarte amuzant etc. Surprinzător, eustresul poate aduce, totuși și un grad de distres pentru persoana care-l experimentează. De exemplu, o persoană promovată în compania în care lucra, deși foarte bucuroasă pentru promovare, resimțea și stres, la gândul că responsabilitatea eficienței departamentului pe care îl conducea, de curând, depindea, în totalitate, de profesionalismul său. În plus, mai resimțea și o oarecare teamă, legată de posibilitatea de a greși cu ceva, cu implicații asupra reputației sale profesionale.
2) În funcție de frecvența cu care apar agenții stresori:
– Acut, când stresul încetează odată cu dispariția situației stresante;
– Cronic, când situația stresantă se menține, o perioadă lungă de timp;
3) În funcție de natura factorilor stresanți:
– Psihic, când acționează, în același timp, mai mulți factori stresanți;
– Profesional, legat de mediul de lucru, datorat unor factori, precum: relațiile conflictuale între colegii de serviciu, supraîncărcarea (când există activități multe, complexe, ce ar presupune multe ore de muncă într-un timp scurt, sau peste programul de lucru prevăzut), greșelile făcute în cadrul activităților, nerealizarea obiectivelor fixate etc.;
– De suprasolicitare, în orice fel de activitate, profesională și nu numai. Dacă acesta persistă și mai apar și alți factori, precum: nedreptățirea de orce fel, lipsa de apreciere profesională, un mediu de lucru nefavorabil, conflicte intense și/sau repetate în familie, cu prieteni sau legate de mediul profesional etc., se poate ajunge la burnout, cu efecte nedorite (epuizare, pesimism, cinism, iritabilitate, izolare socială, ineficiență, insomnie etc.) ;
– De subsolicitare, în cazul activităților percepute de persoană ca fiind inferioare potențialului său, sau a celor monotone, repetitive;
– Indus de schimbări în viața persoanei, precum: a slujbei, a partenerului de cuplu, a domiciliului, a țării (în cazul studiilor sau a imigrației), apariția vârstei de mijloc de carieră sau a pensionării ( în special, în cazul persoanelor care au avut funcții și/sau poziții sociale valorizate social), a unor noi activități sociale etc.;
– Posttraumatic, când persoana, expusă la evenimente ce i-au pus în pericol viața, sau pe a celorlalți, prezintă modificări de dispoziție, o reactivitate sporită a sistemului vegetativ, gânduri și amintiri legate de trauma la care a fost expusă, insomnii, coșmaruri ce se tot repetă, comportamente de evitare a expunerii sale la evenimente ce au o oarecare legătură cu trauma etc.;
În cazul când nivelul stresului perceput de o persoană depășește capacitatea sa de toleranță și acesta persistă, devenind cronic, persoana se poate îmbolnăvi, sau poate reacționa nepotrivit într-o serie de situații.
Iată câteva exemple de factori stresori: începutul unei cariere (în special diferența dintre așteptările profesionale și realitatea mediului profesional ales), anumite dorințe și constrângeri profesionale, șomajul, adaptarea la noile tehnologii de lucru, sentimentul urgenței în rezolvarea activităților; întreruperi ale activității profesionale și o adaptare continuă la evoluția acestora, lipsa recunoașterii sociale, perfecționismul și cultul performanței referitoare la aspirațiile profesionale (legate de depășirea limitelor impuse și autoimpuse), reducerea unor oportunități profesionale, unele comportamente mai puțin plăcute ale celorlalți (lipsă de respect, de politețe, manifestarea aroganței, a agresivității și/sau a violenței), unele dificultăți psihologice (singurătatea resimțită, existența unor complexe de inferioritate, existența unor nevoi biologice sau afective nesatisfăcute, prezența unor boli, frustrări, monotonia vieții personale) etc.
Este bine să cunoaștem și efectele stresului, pentru a încerca să acționăm în sensul micșorării sau eliminării acestuia, fără a mai pierde timp cu diverse alte investigații medicale care ne costă timp și bani.
Efecte ale stresului:
– În plan subiectiv: oboseală, nervozitate, tendințe către apatie, o reacție exagerată la primirea unor observații sau critici, manifestarea agresivității, indispoziție, scăderea încrederii în sine și a stimei de sine;
– În plan fiziologic:
Pe termen scurt: creșterea frecvenței cardiace; vasodilatație la nivelul mușchilor; dilatarea pupilelor; creșterea frecvenței respirației; tensiune motorie; secretarea (în exces, dacă stresul persistă) de adrenalină, cortizol și hormoni tiroidieni; reducerea producției de hormoni sexuali; creșterea nivelului de colesterol din ficat; vasoconstricție (micile artere se contractă); intensificarea transpirației; încetinirea digestiei; diminuarea timpului de coagulare a sângelui; creșterea glicemiei; hipervigilență si hiperactivitate vegetativă.
Pe termen lung: dureri de cap, insomnie; hipertensiune, unele afecțiuni cardiovasculare (chiar posibilitatea producerii de anevrisme și atacuri cerebrale); ulcer; indigestii; dureri articulare, probleme sexual; reacții alergice (datorită reducerii producției de hormoni de stres); furie; iritabilitate; tulburări respiratorii; tulburări alimentare; tulburări emoționale (anxietate, depresie) și chiar declanșarea unor sindroame psihiatrice, precum: tulburări de adaptare, stres posttraumatic (când pacientul retrăiește, la nesfârșit, trauma inițială) ș.a.;
– În plan cognitiv: o putere scăzută de concentrare și de atenție, așteptări negative legate de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat, o afectare a capacității de a lua decizii etc.;
– În plan comportamental: impulsivitate, tendința de a mânca excesiv, abuz de diverse substanțe (alcool, cafea și țigări), iritabilitate, comportamente fobice/de evitare și reasigurare. Legat de mediul profesional, iată câteva exemple de comportamente: o slabă eficiență în munca depusă, absenteism, instabilitate profesională, izolare de colegii de serviciu, acte de violență față de colegi, demisii ș.a.
Odată ce cunoaștem sursele apariției stresului, tipul de stres resimțit și efectele acestuia, nu-l mai confundăm cu alte posibile afecțiuni și putem încerca să aplicăm câteva mecanisme eficiente de gestionare a stresului, precum:
- Modificarea unor tipare emoționale și comportamentale care generează stres, ca, de exemplu: așteptările nerealiste, perfecționismul, lupta cu timpul, competitivitatea foarte ridicată, furia și ostilitatea crescute în situații sociale;
- Modificarea tiparului de gândire negativă;
- Exersarea abilităților sociale: comunicare și relaționare eficientă;
- Administrarea, cât mai eficientă, a timpului personal, prioritizând activitățile și evitând supraîncărcarea cu activități;
- Practicarea pasiunilor și a activităților plăcute;
- Petrecerea timpului liber cu familia, prietenii și persoanele dragi;
- Practicarea meditației;
- În cazul în care nu reușim să eliminăm stresul resimțit, ar fi o idee bună să ne implicăm într-un proces psihoterapeutic, în cursul căruia se evaluează nivelul stresului resimțit și abilitățile noastre de a face față stresului și se aplică tehnici eficiente de eliminare a stresului, în funcție de rezultatele evaluărilor, de specificul situației și de personalitatea noastră.
Negarea stresului resimțit, din diverse motive, evitarea gândurilor despre prezența acestuia și reprimarea simptomelor și/sau efectelor acestuia, din diverse motive (teama de a fi evaluat negativ de ceilalți, dorința de a părea puternic în fața propriei persoane sau a celorlalți etc.) nu sunt căi prin care stresul dispare, într-o bună zi, de la sine. În schimb, o bună cunoaștere a acestuia, a factorilor stresori, a efectelor sale și a capacităților noastre de luptă cu acesta sunt necesare, înainte de a trece la o acțiune țintită. Aplicând mecanisme potrivite de gestionare a stresului, putem învinge stresul prezent și-l putem gestiona pe cel potențial, în viitor.
Referințe:
Légeron, P. (2003). Cum să te aperi de stres, Editura Trei, București
Sursă imagine: pixabay.com
Cristina Mandreș
Psiholog
Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.