Suntem mai atenți cu ceilalți, doar de Sărbători?
E posibil să mă înșel, dar, de câțiva ani, am observat că, în preajma și pe durata Sarbătorilor de iarnă, oamenii au tendința de a se comporta mai frumos cu persoanele necunoscute lor. Timp de câteva săptămani pe an, deși programul cotidian este, în general, cel obișnuit, comportamentele oamenilor par a fi mai impregnate de politețe, atenție, răbdare, grijă, respect, înțelegere, generozitate și considerație față de cei din jur. Mi se pare că oamenii sunt și mai comunicativi și se oferă să își facă, unii altora, dezinteresat, mici servicii. În traficul mai aglomerat și chiar la cozile mai mari din magazine și de la unele ghișee, am observat cum unii oameni chiar își dădeau prioritate unii altora și erau prietenoși, unii cu alții.
Mă bucur, ori de câte ori observ aceste comportamente specifice naturii umane, care nu costă mare lucru (unele, chiar nimic).
Binele făcut celorlalți are, indirect și un efect pozitiv asupra noastră, prin faptul că ne ajută să ne simțim utili, prin acțiunile noastre centrate pe ajutorul și susținerea acordate celorlalți. Totodată, aceste acțiuni au și un efect pozitiv de bumerang, căci ne cresc și/sau ne mențin un nivel ridicat al stimei de sine, ceea ce se reflectă, benefic, în atitudinea și comportamentele noastre ulterioare față de ceilalți și față de noi înșine.
Mi-aș dori să mă înșel, dar, am observat că, după trecerea Sărbătorilor, aceste comportamente se manifestă mai rar. Parcă, am reintra în binecunoscuta normalitate în care respectivele comportamente se manifestă doar ocazional. Ca și cum, în zilele obișnuite, care sunt, de fapt, majoritatea într-un an, nu prea ar mai fi cazul să le facem. Redevenim concentrați asupra preocupărilor noastre zilnice, că nu mai rămânem atat de impregnați de spiritul sărbătorilor care tocmai s-au încheiat, spirit ce are în centrul acțiunilor noastre grija față de semeni și mesajul ”să fim mai buni, unii cu alții”.
Însă, magia și spiritul sărbătorilor se estompează, treptat și după sărbători alegem să ne comportăm în mod obișnuit și oarecum precaut, ceea ce ne dă un oarecare confort al situațiilor.
Unele persoane motivează că, dacă s-ar comporta, mereu, la fel de grijuliu cu cei din jur, mai devreme sau mai târziu, ar fi desconsiderate de către ceilalți, fiind considerate persoane ”slabe”, inadaptate, sau chiar lipsite de inteligență. Și că li s-ar pune, invariabil, eticheta de ”fraier”, ce nu dă bine, în societate. Pe lângă faptul că nu ar beneficia de reciprocitate a comportamentelor din partea celorlalți.
Cred că a ne purta cu ceilalți, cu considerație, deși comportamentul nu ar fi reciproc, nu ar fi o dovadă de slăbiciune, de vreun fel. Ba chiar, dimpotrivă, ar dovedi curajul de a promova, zilnic, prin exemplul nostru, valorile prosociale, umaniste.
În plus, i-ar influența și pe cei din jur, să procedeze similar, la un moment dat.
Căci, ce folos am avea în a derula comportamente profund umaniste, doar de sărbători? Și în restul zilelor cum rămâne?
Sursă imagine: pixabay.com
Cristina Mandreș
Psiholog
Comentariile dumneavoastră sunt importante, așa că, dacă doriți să le faceți, vă rog să le formulaţi într-o manieră politicoasă şi decentă, evitându-le pe cele în afara subiectului.